Este de ajuns ca să facem o scurtă incursiune în istoricul relațiilor dintre românii basarabeni și ucraineni, ca să ajungem la concluzia, că aceștea niciodată nu ne-au fost nici vecini buni și nici prieteni. Acest lucru însă nu înseamnă că autorul susține agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în acest război, așa cum a procedat Ucraina, susținând Rusia în în Războiul ruso- moldovenesc din 1991-1992, care s-a încheiat cu dezmiembrarea de facto a Republicii Moldova, cu pierderi teritoriale mari, inclusiv industriale și umane. Război pe care rușii până în present căută să-l prezinte ca pe un război civil, adică conflict.
„Politicienii” din Republica Moldova au preluat cu ușurință această noțiune de „civil sau conflict”, deoarece nu cunosc istoria adevărată și nu au nici o pregătire în domeniu. Sgur, nu mă refer la toți, dar la majoritatea. Presa aservită rușilor și cea coruptă de la noi, au multiplicat minciuna cu„conflictul de la nistru”în proporții majore.
Da, Ucraina a fost implicată de partea Rusiei, direct în așa numitul „conflict de la Nistru”, deși oficial, autoritățile de la Kiev, duceau o politică dublicitară. Urcaina a deschis accesul rușilor pentru a ajunge pe o linie mai scurtă spre Moldova, au fost formate câteva batalioane de ucraineni pentru a lupta alături de ruși împotriva moldovenilor.
După ce a fost semnată rușinoasa pace la Moscova dintre RM și autoproclamata republică nistreană, la care președintele Moldovei Mircea Snegur a ciocnit cupa de șampanie cu Igor Smirnov, „președintele autoproclamatei republici nistrene” lucrurile au devenit și mai clare, că Rusia degrabă nu-și va scoate armata din Transnistria, fapt care persistă până azi, cu mici minciuni cosmetice, cum că s-a micșorat numărul militarilor ruși în zonă.
În scopuri propagandistice și „patriotice” în anul 1995, la Tiraspol a fost scoasă de sub tipar în limba rusă volumul „Kniga pamiati zașcitnicov Pridnestrovia” Cartea memoriei apărătorilor Transnistriei-trad”. Volumul nu este altceva decât un album al „gardiștilor” și kazacilor morți în luptele cu poliția și voluntarii moldoveni pentru susținerea republicii fantomă. Cu regret constatăm, că din cei 457 militari căzuți pentru „apărarea” republicii transnistrene înjghebată de Moscova, mai bine de 146 sunt „eroi” ucraineni. Volumul a fost editat în format A5 cu un tiraj de 15.000 de exemplare. Pentru confirmare, vă punem la dispoziție câteva pagini din această carte:
Prietenia dintre moldoveni și ucraineni duce în adâncul secolelor. Mai jos avem un document, o decizie al Consiliului de Miniștri a RSS Moldovenești din 11 iunie 1949, în care pune la respect autoritățile ucrainene care au încălcat frontiera teritorială a RSS Moldovenești și a început exploatarea terenurilor care nu le aparțin.
Și dacă ne mai amintim, că ucrainenii- membrii Sfatului Țării la 27 martie 1918 au votat împotriva unirii Basarabiei cu Partia istorică-România, se conturează un tablou destul de trist.
În concluzie, dacă judecăm la rece, ce avem la moment? Ceva mai mult de 60-70 de mii persoane venite din Ucraina în Republica Moldova, adică cu pașaport ucrainean, o bună parte din aceștea sunt ruși, care au fugit din Ucraina să nu fie mobilizați îm armata ucraineană și să nu lupte contra rușilor; sau să fie mobilizați în armata federației ruse, deoarece majoritatea au cetățenie dublă. În consecință, noi suntem câștigătorii. Cum? Cel puțin jumătate din cei 60-70 mii se vor stabili cu traiul în Moldova, preponderant orașe, într-o perspectivă scurtă, vor primi cetățenie a RM și respectiv vor vota la alegeri pentru comuniști sau socialiști. Mai în scurt, ne așteaptă un viitor și mai luminos.
Înțelegem, războiul ruso-ucrainean este în toi și regretăm situația. Dar să nu uităm, că Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa și nivelul de trai al cetățenilor ei în ultimul timp a scăzut considerabil. Conducerea țării a hotărât să ofere ajutor poporului „frățesc”al Ucrainei, fără îndoială în detrementul propriului popor, bugetul statului la care contribuim cu toții a fost spart, banii curg în altă parte…
Involuntar ne vine gândul, că în Războiul ruso-moldovenesc din 1991-1992 în afară de România nu ne-a sărit nimeni în ajutor, din contra ucrainenii au luptat alături de ruși împotriva noastră.
A rămas doar să spunem: păzăște-mă Doamne de vecini, că de dușmani ne vom păzi singuri!
(Documente și materiale mai puțin cunoscute sau deloc)
Într-o lucrare de referință despre toate muzeele din Republica Moldova, semnată de Constantin Gh. Ciobanu și Mihai Ursu intitulată „Evoluția rețelei muzeale în Republica Moldova” apărută la Chișinău în anul 2014 se menționează și despre fostul muzeu de istorie a satului Jăvreni, raionul Criuleni.
La paginile 145-146 în acest volum depistăm următoarele:
MUZEUL DE ISTORIE A SATULUI JĂVRENI, RAIONUL CRIULENI
„ Cea mai mare bogăție a satului sunt oamenii harnici, mândri, care trăiesc cu demnitate pe acest meleag pitoresc de pe malul drept al râului Răut. Probabil pentru a demonstra acest fapt fostul represat Valeriu Ion Moraru folosind câteva concedii personale și având tot sprijinul președintelui gospodăriei Agricole Onisim Constantin Brăguță, a deschis in centrul satului, în fosta clădire a cârmuirii colhozului, confiscate pe vremuri de la o persoană represată în anul 1949, o frumusețe de muzeu al satului.
Exponatele pentru acest muzeu au fost adunate timp de două decenii, în acest proces fiind incluși nu doar elevi, ci și părinții acestora. Din Jăvreni au plecat pe front 73 de săteni, dar s-au întors la vatră doar 36…Anume ei, cu ordine și medalii la piept, s-au adunat la 8 mai 1985 la inaugurarea Muzeului istoriei satului…….
La ceremonia de deschidere a muzeului au fost prezente personalități marcante ale culturii și științei din republică. Această instituție de cultură, care a depozitat mărturii ale istoriei locale a început să fie vizitată nu doar de către elevii și studenții din localitate, dar și de către mulți locuitori din satele vecine. Devenise tradiție ca turiștii, care mergeau spre Complexul Arheologic „Orheiul Vechi”să poposească pentru o oră-două la acest muzeu. La începutul anilor 90 clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar represat. Consiliul Executiv Raional Criuleni a dispus transmiterea la păstrare temporară a exponatelor muzeului satului Jăvreni în custodia Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni. Însă haosul ce domnea în anii 90 în societatea basarabeană, însoțite de indiferența primăriei și a conducerii gospodăriei agricole locale, care nu au reușit să găsească o nouă clădire pentru muzeu, au influențat negativ asupra activității ulterioare a instituției muzeale. Exponatele au fost depuse pentru păstrare la școala din localitate.”
În documentele de arhivă s-a păstrat Dispoziția Comitetului Executiv Raional Criuleni din 20 octombrie 1993, nr. 208-d „Cu privire la transmiterea exponatelor fostului muzeu din Jăvreni la păstrare temporară Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni”.
Cu regret, dispoziția nominalizată a fost neglijată de primarul de atunci, toată averea muzeografică a fost transmisă școlii, care neavând spații libere, deoarece lucra în două schimburi, și respectiv locul cel mai potrivit s-a găsit în beciul școlii.
Datorită umedității și condițiilor periculoase de păstrare a exponatelor muzeografice, cel puțin partea etnografică, inclusiv covor național moldovenesc de aproape 300 de ani au fost distruse. În felul acesta, satul Jăvreni din părțile Criulenilor a rămas fără muzeu de istorie locală.
Întemeietorul, primul și ultimul director al Muzeului de Istorie al satului Jevreni, Valeriu Moraru n-a mai ajuns să apuce lichidarea muzeului de către conducerea satului, fiindcă în februarie 1988 a decedat.
Fiind deja profesional în activitatea de muzeografie, deoarece am întemeiat și condus în post de director Muzeul Raional de Istorie și Etnografie Criuleni mai bine de zece ani, am făcut câteva încercări să discut cu primarul de atunci Constantin Racu, de a reconstrui ce alții au pus umărul și au distrus, dar fără succes, ca ulterior să aflu întâmplător, că problema deschiderii muzeului în satul Jăvreni în genere n-a fost pusă în discuție la ședințele consiliului primăriei…
Cred că e grav ce s-a întâmplat la Jăvreni, Criuleni în ultimele 2-3 decenii: școala medie, ulterior liceu teoretic transformat în gimnaziu (adică de la 12 clase s-a trecut cu succes la 9 clase, iar pentru studii medii, copiii trebuie să meargă la Holercani sau Criuleni. Pe timpuri, când directorul școlii era Valeriu Moraru sau mai târziu Mircea Znagovanu copiii din Răculești și Bălășești veneau la Jăvreni pentru a face studii medii) muzeul a fost lichidat, librăria „Luminița”-închisă, transformată în magazin de mezeluri și carne, ca în cele din urmă să rămână numai pereții din acest edificiu. Dacă mai punem în cont, că tot în perioada respectivă a fost lichidată Casa de Deservire, în componența căreia intrau atelierele de cusătorie, cizmărie și frizerie, este clar că o parte din săteni, care lucrau în aceste ateliere au rămas fără o bucată de pâine. Straniu lucru, primarii și consiliile primăriilor care se respectă, din contra, depun eforturi de a deschide locuri de muncă, ca localitatea să nu rămână fără oameni, ca locuitorii să aibă totul pe loc, să nu plece peste câteva sate pentru a repara papucii sau să-și facă o cuafură sau tunsoare…În Jevreni a fost și școală sportivă, care de asemenea a fost lichidată.
Tot în starea aceasta la Jevreni se află și medicina. În cadrul policlinicii a existat o farmacie, a activat un bun cabinet stomatologic…în concluzie, farmacia a fost lichidată, iar medicului- stomatolog i s-au creat condiții „favorabile” pentru a părăsi satul, cum s-a mai procedat și cu alți medici buni.
Mă rog, dacă sătenilor mei le plac toate acestea și nu se revoltă nimeni, înseamnă că tot e bine.
M-am bucurat când am aflat că Igor Rotari a fost ales primar în Jevreni, deși m-am mirat mult când am aflat, că dânsul este reprezentant al partidului politic condus de Vladimir Filat, ex-prim ministru, judecat și băgat la dubă pentru afaceri murdare.
Într-una din zile am luat legătura cu domnul primar din Jăvreni Igor Rotari, cu rugămintea, ca atunci când are deplasare la Chișinău și găsească puțin timp pentru o discuție despre posibilitatea deschiderii unui muzeu de istorie și etnografie a satului Jevreni. Zis și făcut, ne-am întâlnit și am convenit, ca să scriu un demers pe numele primarului și al consiliului primăriei despre inițiativa și intenția mea.
La 22 ianuarie 2022 m-am adresat domnului primar și consiliului primăriei Jevreni cu o scrisoare, pe care o pun la dispoziția cititorului:
Dlui Igor Rotari,
Primarul comunei Jevreni,
raionul Criuleni;
Consiliului Primăriei comunei Jevreni
SCRISOARE – DEMERS
La 8 mai 1985 la Jevreni a fost deschis Muzeul de istorie a satului (întemeiat și condus pe post de director Valeriu Moraru, tatăl meu, profesor de istorie și științe sociale, fost director al Școlii Medii Jevreni. Muzeul a fost constituit din obiectele-exponate adunate și incluse în expoziție de către elevii școlii din localitate și de sute de locuitori ai satului. În departamentele respectivului muzeu intrau:istorie, etnografia și științele naturi. Muzeul a fost înregistrat și luat la evidență la Ministerul Culturii. Mai mult decât atât, instituția a fost inclusă în circuitul turistic al republicii. Muzeul a început să fie vizitat din ce in ce mai mult, nu numai de către băștinași, din satele din jur, dar și de grupe turistice organizate cu transport în drum spre Complexul„Orheiul Vechi”.
Cu regret, la începutul anilor 90, clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar deportat. Executivul Raional Criuleni (președinte Vladimir Ciobanu) a luat o Decizie, despre transmiterea exponatelor muzeului din Jevreni la Păstrare Temporală, până când primăria satului Jevreni va găsi o soluție privind o altă clădire pentru amplasarea expoziției muzeului. Din păcate, conducerea de atunci a primăriei și cârmuitii colhozului a refuzat să execute Decizia Executivului Raional Criuleni și a decis transmiterea temporară a exponatelor muzeului la Școala Medie Jevreni, care la moment activa în două schimburi și respectiv nu avea nici un spațiu pentru amplasarea exponatelor. În felul acesta satul a rămas fără Muzeul de Istorie.
Reieșind din cele expuse mai sus, Muzeul de Istorie a satului Jevreni a existat de la 8 mai 1985 până la 20 octombrie 1993, când a fost luată decizia Executivului Raional Criuleni nr.208-d , referitor la subiectul menționat mai sus.
Satul Jevreni este un sat tot atât de vechi ca Chișinăul, și consider că are nevoie de un muzeu al satului.
Propun, Consiliului Primăriei și primarului, să găsească posibilitatea de a găsi un spațiu, o clărire, in care am putea începe lucrul de formare a unui nou muzeu al comunei Jevreni, Criuleni. Voi fi bucuros să depun un efort substanțial pentru prosperarea satului meu natal.
Cu respect, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a mai multe volume de carte istorică, întemeietorul și primul director al muzeului raional Criuleni pe care l-a condus timp de zece ani.
24 ianuarie 2022
Ținând cont, că primăria soluționează probleme aproape globale, peste câteva luni, mai exact la 1 aprilie 2022 i-a venit și rândul demersului depus de mine referitor la deschiderea muzeului. Este vorba de Decizia nr.01-08 a Consiliului Primăriei din 1 aprilie „Cu privire la inițierea înființării unui muzeu în satul Jevreni”. S-a decis: 1. Se ia act de informația prezentată de primarul satului Jevreni privind intenția înființării unui muzeu în satul Jevreni, raionul Criuleni.
2. Se împuternicește domnul Rotari Igor, primar al satului Jevreni, cu dreptul de a se adresa instituțiilor competente în vederea inițierii procesului de înființare a muzeului din satul Jevreni, raionul Criuleni.
Consilieri aleși-11; prezenți- 10; Pentru au votat-10; contra- 0;
Președintele ședinței: Ion Brânză
Secretarul consiliului: Axenia Jomiru
Am așteptat câteva luni bune să fiu contactat de primarul Igor Rotari vis-a-vis de subiectul propus, dar n-a fost să fie.Deja în luna septembrie 2022 am îndrăznit și l-am telefonat eu, să aflu dacă este reală inițiativa de deschidere a muzeului sau decizia consiliului primăriei este doar la nivel de intenție. Domnia sa mi-a spus, că lucrurile se mișcă și atunci când voi avea posibilitatea să vin la Jăvreni să-l contactez, să ne întâlnim pentru a-mi arăta spațiul pentru un viitor muzeu….dar când am venit la fața locului, domnia sa mi-a spus că este în Găgăuzia și să-l sun a doua zi duminică. Când am revenit cu un apel telefonic a doua zi, n-a mai deschis telefonul, deși l-am sunat de 5-6 ori….În 2-3 zile am fost exclus și din lista prietenilor de la Facebook.
M-am gândit și eu, poate este într-adevăr ocupat primarul, deoarece între timp devenise mare proprietar latifundiar și desigur aceste munci cer o grămadă de timp…
Tot acest comportament al unei persoane oficiale, capul unui sat, m-a convins, că în curând satul Jevreni nu va avea muzeu, fiindcă nacialnicii știu mai bine de ce are nevoie satul…
Din cele expuse mai sus, vă asigur că patriotismul pentru satul meu de baștină a dispărut și intenția de a mai lupta cu morile de vânt deasemeni. Sunt sute de sate fără muzee și tot e bine, cartofi sunt, cărniță este, un pahar de vin este- pentru ce ar trebui cărți, știință, patrimoniu cultural sau istoria satului? Este dreptul fiecăruea să rămână prost. Și la urma urmei, este mai ușor să cumperi câteva mese de tenis și câteva maturi pentru trântă și să spui că ai deschis un centru de agrement decât să inaugurezi un muzeu, fiindcă aici trebuiesc cunoștințe.
Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, autor și editor a mai bine de 18 volume de carte istorică apărute în Republica Moldova și România
Oficialitățile din Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină România nu informează Națiunea Română despre modul infam în care aceasta este târâtă într-un război care nu este al nostru. Poporul român vrea pace, nu război. Incompetenții și trădătorii de țară care se află la „pupitrele” operative și slujesc alte interese decât cele ale cetățenilor români trebuie să plece. Să lase loc românilor pentru a-și apăra „Țara și nevoile și Neamul!”. Go home U.S. Navy! Go home Uncle Sam! Go home N.A.T.O.! Luți-vă și slugile: Iohannis, Ciucă, întregul guvern al C.C.O.M.S. și clasa politică trădătoare a intereselor naționale!Vă supunem atenției un text preluat în conținutul căruia veți găsi informații pe care oficialitățile C.C.O.M.S. le trec sub tăcere. (Redacția)
Ucraina draghează Canalul Bâstroe – U.S. Navy își face bază militară pe Brațul Chilia[1]
Uite că, deși Klaus Iohannis s-a supărat ca președintele pe „românii mei” pentru că s-au „inflamat” din cauza unei „bagatele” ca Delta Dunării, „gunoiul” scandalului Bâstroe încă nu poate fi ascuns sub preșul propagandei operative. Mai mult decât atât, ghinion, dragarea abuzivă, cel puțin după prevederile exprese ale Convenției de la Belgrad, a Canalului Bâstroe de către navele ucrainene sub pavilion tanzanian nu este, din păcate, decât „răul cel mic”…
Cea mai mare parte a halucinantei facturi de plată totale va fi suportată din impozitele românilor
Pentru că opinia publică românească – Europa fiind preocupată exclusiv de colectarea taxelor pentru ajutorarea „cu orice preț” a Ucrainei lui Zelenski – s-a pierdut deja în „perdeaua de fum” aruncată geo – strategic asupra transformării Canalului Bâstroe într-o cale de acces maritimă pentru vasele de mare tonaj. Iar în tot acest timp, adevăratul punct fierbinte de pe harta operativă a Deltei Dunării se află pe Brațul Chilia! Cel care, în timp ce „frații” ucraineni vor transforma Bâstroe în propria lor Dunăre, va deveni locația amplasării celei „de-a patra baze americane” în România! Marina Militară americană – U.S. Navy declanșând deja procedurile pentru alocarea fondurilor necesare unei baze navale proprii. Bineînțeles, doar o mică parte din fonduri. Pentru că – ăsta Parteneriat strategic! – cea mai mare parte a halucinantei facturi de plată totale va fi suportată tot din impozitele românilor de rând. Da, da, aceiași români aliați „de mâna a doua” care oricum nu au voie să intre în Statele Unite ale Americii fără vize…
O bază strict americană, nu N.A.T.O.!Există documentul!
Ce este drept, cu deja tradiționalul exces de slugărnicie afișat în „legăturile bilaterale” cu marile Cancelarii occidentale, „bărbații de stat” de la București nu vor îndrăzni să scoată nici măcar o vorbă despre acest subiect. Obediența ajungând la cote atât de slugarnice, încât autoritățile de la București ar fi în stare să își ia ele „fapta”, doar pentru a nu fi nevoite să deranjeze barem cu o banală întrebare… Cea dacă nu cumva era nevoie să ni se ceară și nouă părerea dacă mai suntem sau nu dispuși să găzduim și să finanțăm construcția și costurile aferente unei noi baze militare în România. O bază strict americană, ci nu una N.A.T.O.! Ca și în cazul celei de la Mihail Kogălniceanu de altfel… Ca să nu mai vorbim că amplasarea acesteia într-un ecosistem natural nu doar unic în Europa, dar și atât de sensibil, ar fi trebuit să facă obiectul și unei obligatorii cercetări a specialiștilor de mediu. Dar nu, dacă de Bâstroe se mai permite uneori „răsuflarea” câte unei „supape” care să mai elimine din crescânda nemulțumire populară, iată că de baza militară navală de pe Brațul Chilia nu se va face referire nici măcar cu o dezmințire oficială. Mai ales că „beneficiarii legali” ai unui raport contra-informativ care le-a parvenit încă de la sfârșitul anului trecut iar au „înghițit” asigurările date de sistem cu privire la documentarea acestui plan. Numai că, ghinion, uite că raportul nu a dispărut!
Ecosistemul Deltei Dunării este lovit din toate părțile
Astăzi publicăm doar unul dintre documentele incendiare[2] care ar fi trebuit să ducă la convocarea de îndată a Consiliului Suprem de Apărare a Țării! Numai că, pentru cunoscătorii sistemului cel puțin, intrarea în posesia noastră a acestui document guvernamental ucrainean arată nu doar că mai avem încă, din fericire, o structură contrainformativă în România zilelor noastre, dar și că se mai poate face ceva… Pentru că partea română a fost cu adevărat informată de către ucraineni, încă din luna iulie a anului trecut. Mai mult chiar, după cum susțin sursele noastre, Kievul s-a mulțumit să ne transmită sec că au primit O.K.-ul americanilor de a face ce vor la Bâstroe! Ceea ce și fac… Mai ales că „internaționalizarea” părții de nord a Deltei Dunării va continua cu „inevitabila” amplasare a unei baze navale militare a U.S. Army pe Brațul Chilia. În timp ce partea română va trebui să se mulțumească doar cu gestionarea sudului turistic al Deltei Dunării. Cel puțin până ce nu va fi secat și acesta cu totul de lucrările faraonice de dragare de pe canalul Bâstroe…
A patra bază
Iar dacă despre documentul publicat astăzi puțini, foarte puțini lideri politici și chiar șefi de servicii secrete de la București aveau știință, cu totul altfel stau lucrurile cu intenția americană de a mai „reloca” o bază militară în România. Mai ales că deja „bubuise” public, în Occident, printr-un post de radio finanțat chiar de către Congresul Statelor Unite ale Americii, știrea despre un proiect de lege aflat pe masa de lucru a. Congresului Statelor Unite ale Americii! Astfel fiind „diseminată în fluxul informativ” știrea despre o prevedere a noii Strategii de Dezvoltare și Securitate a regiunii Mării Negre care urmează să fie adoptată de către Senatul S.U.A.
În proiectul noii Strategii deja prezentat de „portavocea” Congresului S.U.A. scriind negru pe alb despre „necesitatea unei investiții într-o flotă militară flexibilă a Mării Negre, cu componente de apărare și supraveghere navală și aeriană”.
După supravegherea aeriană asigurată de la Baza Kogălniceanu, urmează și cea navală
Dacă „supravegherea aeriană” ar putea fi eventual asigurată și de către avioanele bazei americane de la Mihail Kogălniceanu, în ceea ce privește componenta navală este clar că noua bază trebuie construită de la zero. Prea multe dintre serviciile secrete românești tăcând – deși au fost informate din timp! – că U.S. Navy, „arma” aleasă să gestioneze noua bază americană din România s-ar fi decis pentru un amplasament strategic pe Brațul Chilia, cu ieșire la Marea Neagră. Ceea ce înseamnă implicit faptul că, deși nu își va pierde suveranitatea asupra acestui „braț” al Deltei Dunării, statul român va ceda o parte a teritoriului național în vederea exploatării strict militare a acesteia de către un alt stat! Fie el și partener strategic…
Turcia nu a vrut. Nici Bulgaria.
Desigur, dacă România se „va trezi” cumva și debila clasă politică de la noi – că de la soroșizata societate civilă oricum nu mai avem nicio așteptare în acest sens! – va cere lămuriri cu privire la acest proiect militar secret, autoritățile americane ar putea simți barem o oarecare presiune publică. Mai ales că noua strategie aflată în discuțiile Senatului S.U.A. a fost pusă în discuție în urma refuzului Turciei de a permite orice formă de acces pentru U.S.Navy în Marea Neagră, de pe teritoriul turcesc! Realitate menționată expres în strategia navală pe care U.S.Army urmează să o promoveze în „Regiunea Mării Negre”.
De asemenea, nici Bulgaria nu a fost de acord ca măcar să deschidă vreun subiect de discuție pe această temă…
Astfel că, pe „repede înainte”, americanii au decis ca noua baza militară navală cu ieșire la Marea Neagră și menită a supraveghea flota rusă să fie instalată în România! În Delta Dunării! Pe Brațul Chilia! Că doar aici nu are cine să se opună… Chiar și dacă în documentul deja trimis în Senatul S.U.A. este prevăzut ca investiția să beneficieze de „cotizațiile benevole ale aliaților”…
6 iulie 2022, zi de doliu pentru Basarabia, 73 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor, zi în care comemorăm victimele deportărilor staliniste în Basarabia.
În această zi, în incinta Filialei Maramureş, s-a desfăşurat simpozionul istoric cu genericul: „Ororile trecutului nu se vor repeta”.
Doamna Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, a deschis evenimentul cu câteva date importante din istoria țării noastre de acum. Au trecut 73 de ani, când la 6 iulie 1949 asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a abătut o nouă urgie, operațiunea „Yug”(Sud), întocmită la Moscova de tiranii sovietici. Din Basarabia ocupată de aceștea au fost deportați aproximativ, 35.796 de basarabeni în Siberia, regiunea Altai și în alte regiuni îndepărtate. Motivele erau diferite: unii erau considerați chiaburi, alții acuzați de colaborare cu „fasciștii”, alții de apartenență la partidele politice sau secte religioase ilegale.
La Simpozionul dat au fost invitați și ne-au onorat cu prezența personalități:
Tudor Țopa, scriitor și publicist, ex-deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova; col.(r) Alexandru Ganenco, ex-ofițer KGB, publicist și editor, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a 3 volume de carte despre deportările staliniste, Leonid Popescu, scriitor, pictor, profesoarele de istorie, de la LT ,,L.Rebreanu” Silvia Chisaru și Tatiana Roibu de la ȘP nr.10, educatoarele de la grădinița nr. 55, Olesea Jitaru si Veronica Covalenco, colegi de la bibliotecile ,,Stefan cela Mare ” și ,,Traian”, Constanța Sinița – studenta anului IV la AMTAP și tineri din comunitate.
Tematica dureroasă de la simpozionul respectiv s-a transformat într-o discuție de suflet, unde sursele documentare de arhivă, mărturiile audio și video au săltat inimile celor prezenţi. Invitații cu mare durere în suflet au povestit și au ținut discursuri despre ororile trecutului, atât la general despre Basarabia, cât și personal, despre chinurile familiilor lor. Totodată la subiectul dat, a fost proiectat un scurt filmuleț documentar „Operațiunea „Sud” – Fața nevăzută a deportărilor din 6 iulie 1949 din Basarabia” de Cristian Alexandrescu, unde se descrie amănunțit fiecare crimă comisă din acea perioadă, precum: foametea forțată, valurile de deportări, canibalismul, etc. Activitatea a fost înfrumusețata cu expoziție de carte a invitaților noștri. Au adus un omagiu prin recital de poezie (elevele de la LTPA ,,N.Sulac”, Cudelea Gabriela, Madalina Trofim, Ludmila Codreanu), celor care nu au supravieţuit vremurilor groaznice, dar şi celor care au trecut prin calvarul acestor deportări şi s-au întors acasă.
Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre calvarul vieții lor, trecând sub tăcere perioada dată. Cu gândul la acele teribile zile și nopți, în care au fost distruse familiile de inteligenți și gospodari din ținuturile noastre, să nu mai admitem și să nu comitem erori, când consecințele lor pot fi fatale pentru un popor. Doar așa vom conștientiza la modul concret suferințele prin care au trecut ei. Pentru că e una să ți se spună că niște oameni au fost deportați, și cu totul altceva este să pătrunzi în detaliile acelor deportări și în traiul cotidian al deportaților. Numai aşa vom putea să ne asumăm cu toţii responsabilitatea faţă de viitor şi să facem tot posibilul ca acele grozăvii să nu se mai repete niciodată.
Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, dar este vorba de milioane de persoane deportate, mii de oameni care au fost uciși și sute de cazuri de canibalism în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.
Concluzie: În legătură cu aceste evenimente îngrozitoare, Guvernul țarii noastre declară ca data de 23 august semnifică ,,Ziua comemorării victimelor regimurilor autoritare, ale stalinismului și nazismului”, în consonanță cu declarația Parlamentului European. Astfel, majoritatea deputaților au sprijinit declarația scrisă care propune proclamarea acestei date, întrucât deputații își doresc să păstreze memoria vie victimelor deportărilor în masa și ale exterminărilor, contribuind la consolidarea bazelor democrației, păcii și stabilității pe continentul European.
Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, Biblioteca Municipală„B/P.Hasdeu”
Trădătorii, pungașii, idioții sau lașii pe care incultura de masă post-decembriadă – și mai târziu spălatul radical al creierelor – i-a cocoțat în stat, iată, lichidează România. Treziți-vă! Lăsați plezanteriile de cafenea și trimiteți-i în concediu nelimitat pe căscăuzii politici organizatori de mitinguri aniversare! Iată raportul serviciului de sinteză RTh (abreviere de la Radu Theodoru – n.r.) publicat pe capitole în toate cărțile mele politice, document cu începere din 1990, la zi.
Punctez: Kissinger – portavocele ocultei bancare, a declarat anul trecut, la Tel Aviv, că statul Israel va dispărea în viitorul apropiat. Declarația indică în subtext că statul Israel și-a executat misiunea de spargere a unității lumii arabe. Întrebare: unde se vor duce locuitorii fostului stat? Știind că oculta lucrează cu strategii la scara istoriei, sigur o parte se va stabili unde a predicat acest popă răpciugos, anticristic, predici întărite de un slugoi politic care a pus în program importul și naturalizarea a 800.000 de cetățeni din Israel. Ce-mi raportează serviciul meu de sinteză? Fiți atenți! După asasinarea patriotului și bărbatului de stat Nicolae Ceaușescu, Oculta, prin slugile autohtone, a acționat economic, legislativ, cultural, spiritual, prin învățământ, manipulând politicul spre dictatură, pentru a crea premisele schimbării raportului demografic între autohtoni și israeliți. Ca urmare:
– Distrugerea economiei a pricinuit un exod masiv al populației active, nemaiîntâlnit în istoria noastră.
– Legile antiromânești, protecționiste pentru minoritari, protejarea prin lege a manipulatorilor israeliți în toate sectoarele vieții sociale, acuzațiile de antisemitism, de negaționism al mitului spoliator numit holocaust, scoaterea istoriei românilor din programele școlare de învățământ și înlocuirea ei cu istoria falsificată a evreilor, distrugerea tineretului prin sexualism precoce, au condus la o apatie politică de masă, stare psihologică speculată intensiv, sub obrocul căreia ministerul zis al Justiției a acordat cetățenie aproape zilnic grupurilor de israeliți compuse din femei, bărbați, adolescenți și copii. Citiți Monitorul Oficial!… Grupuri finanțate opulent, care au cumpărat pământ, munți, păduri, bine instalate mai ales în Bucovina. Totul într-o tăcere cvasi-absolută.
– Pe acest fond, iată că în Ardealul de nord-vest, loc al intrării clandestine a valurilor succesive de khazari, s-a construit cea mai mare sinagogă din Europa Centrală. V-ați întrebat pentru cine? La inaugurarea ei au venit rabini de pe toată planeta, indicând în cimitir morminte ale unor bunici și străbunici poate reali, poate inventați. Ce vă spune asta?
Și iată că vine un popă ortodox cumpărat, un jeg moral, o căzătură umană, și reia, îngroșând-o, monstruoasa teză a unei așa-zise școli istorice de la Geneva, inventată ad-hoc după Războiul de Independență, spre a dovedi, la Congresul de Pace de la Berlin, că în antichitate au locuit la noi două ramuri ale aceleiași seminții: dacii și khazarii. Jegul în mantie a preluat ordinul de a sublinia prioritatea absolută a khazarilor. Stăpână pe o bună parte din planetă, Oculta evreiască vrea să finalizeze, acum, lupta de aproape două veacuri, prin realizarea Juderland-ului, contând pe toleranța imbecilă și iresponsabilă a românilor cu creiere spălate.
Despre așa-zisa școală de la Geneva, dar și despre geniul politic, dârzenia și vizionarismul istoric al generației eminesciene, într-o intervenție viitoare.
Grădiștea de Argeș,13 septembrie 2022,
Notă: textul prezentat reprezintă transcriptul episodului 4 din serialul intitulat „Autodenunț” al Generalului de Flotilă aeriană Radu Theodoru, publicat pe canalul său de YouTube. Serialul este replica generalului la nominalizarea sa pe „lista neagră” a „Raportului de monitorizare al Institutului pentru Studierea Holocaustului in România – „Elie Wiesel” pe anul 2022. Primul transcript a apărut în ediția Nr. 16/82(1.258) din 2 noiembrie 2022 a revistei ART-EMIS sub titlul: „Autodenunț: Sunt antisionist, nu antisemit!”[1]. Textul de față a fost preluat din nr. 124 al revistei „Certitudinea”.
In poze: sus: Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova dr.hab. Anatol Petrencu felicită pe istoricul Alexandru Moraru cu jubileul de 70 de ani; jos: împreună cu directorul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” doamna Nadejda Mășcăuțanu
Anul 1944, susținută de aliați, armata sovietică a început „eliberarea” ocupând aproape întreaga Europă pentru cel puțin jumătate de secol. Sigur, că printre primele pământuri ocupate au fost teritoriile fostelor „republici unionale” alipite forțat cu forța armelor de ruși, printre care și Basarabia, vechi teritoriu românesc, redenumită în RSS Moldovenescă, republică înjghebată de Stalin în 1940. Comportamentul noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt-fărădelegea.(vezi: Alexandru Moraru”Cadrele bolşevicilor-1-2-3” în „Flux”ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi 28 aprilie 2006 ) Peste tot domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti(nici până azi nu s-a stabilit cifra corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism(vezi: Al.Moraru„Comunismul ne-a făcut canibali” din „ Flux” nr.4 din 14 februarie 2003 şi”Dosarul strict secret 009” din „Glasul Naţiunii” nr.32 din 29 august 2002 ).
Un rol important după ocupația Basarabiei de către sovietici, a fost propaganda și agitația comunistă prin toate mijloacele, inclusiv presa periodică, placate, comerț, filme, concerte, cărți și desigur biblioteci. Comercializarea cărților cu venirea rușilor a fost o bună parte de timp interzisă, apoi prin august 1946 s-a hotărât de a revigora această prestație. Guvernul RSSM, în scopul consolidării socialismului şi a noii puteri, a început o procedură de legalizare a comerţului cu cărţi şi lichidarea literaturii ce venea în contradicţie cu concepţiile comuniste. Este vorba de Hotărîrea nr.794 a Consiliuli de Miniştri a RSS Moldoveneşti din 15 august 1946. Reieşind din faptul, că în documentul nominalizat se menţionează şi fondurile de carte sau bibliotecile publice, mănăstirești și confesiunilor religioase, vă propunem acest document integral:
STRICT SECRET
„Despre legalizarea comerţului cu literatură pe pieţele orăşăneşti şi raionale din RSS Moldovenească”.
În scopurile legalizării comerţului cu carte pe pieţele orăşeneşti şi raionale, Consiliul de Miniştri al RSSM HOTĂRĂŞTE:
1. A obliga Ministerul Comerţului RSSM /tov. Akimov/, secţia moldovenească a COGIZ-ului (secţia de carte a editurii de stat – Al.M.) /tov. Varenbud/, Moldpotrebsoiuz / tov. Craiuşin / de a organiza la pieţele orăşeneşti, magazine şi chioşcuri, anticariate pentru comerţul cu literatură.
2. A obliga Ministerul Comerţului şi Ministerul afacerilor interne din RSS Moldovenească de a interzice orice vînzare de carte şi literatură particulară la piaţă, permite vânzarea cărţilor numai prin intermediul magazinelor de stat, anticariate şi chioşcuri.
3. A propune Glavlitului RSSM / tov. Bartâşi / şi împuterniciţilor acestuia din raioane de a instala un control riguros privind literatura care se achiziţionează în magazinele de anticariat.
4. Direcţiei pentru chestiunile bisericii ortodoxe / tov. Romenschii / împuternicitului pentru chestiunile cultelor de pe lîngă Consiliul Miniştrilor al RSSM / tov. Deseatnicov / să asigure revizuirea şi confiscarea din fondurile de carte a mănăstirilor, bisericilor şi a comunităţilor religioase a literaturii fasciste, monarhiste şi altor cărţi duşmănoase.
Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM G.Rudi”
Urmează traducerea documentului din limba rusă. Traducerea aparțite autorului acestor rânduri.
26 noiembrie 1948 din dosar STRICT SECRET
Șefului-adjunct al secției de propagandă și agitație al CC al PC(b) al Moldovei
tov. Ovcinicov
GLAVLITUL (organizație republicană de control și cenzură asupta editurilor și tipografiilor- Al.M) RSS Moldovenești comunică, că în anul precedent aparatul Glavlitului și împuterniciții săi din raioane au controlat 708 biblioteci cu un efectiv de carte de 768.320 de unități. În afară de controlul general, bibliotecile sunt controlate sistematic în dependență de dispozițiile și circularele despre confiscarea literaturii. În perioada respective au fost confiscate 448 de volume.
În afară de bibliotecile publice au fost supuse unui control riguros și bibliotecile mănăstirești și o parte din biserici. A fost confiscată literatura antisovietică și fascistă. (cred că este cazul să menționăm, că la literatura„antisovietică și fascistă” era atribuită toată literatura tipărită și în limba română, chiar dacă era vorba de „Abecedar”, „Viața plantelor” sau „Îngrijirea iepurilor de muscă”- Al.M).
Lipsa transportului ne limitează activitatea de a termina confiscarea literaturii dușmănoase din restul bisericilor, care nu au fost supuse controlului.
Printr-un acord de înțelegere cu Împuternicitul pentru problemele bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniștri a RSS Moldovenești, episcopul îi va obliga să concentrezi toată literatura (în afară de cărțile bisericești și religioase) în orașe și centre raionale, unde Glavlitul va realiza confiscarea.
O parte din literatura confiscată este în 2 exemplare pentru fiecare titlu de carte, din acest motiv Glavlitul un exemplar îl transmite în fondul special al bibliotecii în numele N.Crupscaia, deși acest fond special încă n-a fost conceput și respectiv nu activează. Există un depozit special(spețhran-rus.) la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul istoriei, limbii și literaturii, care încă de asemeni nu lucrează.
În procesul controlului a unui șir de biblioteci raionale(din sistemul de iluminare culturală) noi am depistat un șir de lacune. Multe din biblioteci sunt amenajate în condiții nefavorabile și restrânse unei biblioteci, care nu corespund instituțiilor de cultură și în spații alcătuite dintr-o singură cameră, fără a avea sală de lectură. Bibliotecile nu sunt amenajate, lipsesc stilajele, mesele, scaunele, panourile pentru expozițiile de carte, lipsește securitatea(paza) fondurilor de carte.Bibliotecile din Drochia, Cornești și Fălești reprezintă un morman de cărți neordonate și neîngrijite; motivul fiind lipsa spațiului și stilajelor. Biblioteca din Cornești nu are Carte de Inventar, iar în mai multe biblioteci Cartea de Inventar nu corespunde cerințelor unei biblioteci, fapt care contribuie la furtul fondului de carte, iar în biblioteca din Drochia multe cărți au fost roase (distruse-Al.M) de șoareci.
Personalul scriptic al bibliotecilor nu numai că nu au pregătirea de bibliotecar și nu corespund cerințelor, dar și nivelul lor de pregătire generală este foarte jos (Cărpineni, Drochia, Cornești, și alte biblioteci). Angajații bibliotecilor raionale în majoritate nu cunosc literatura, din acest motiv nu o pot promova și nici propune. În procesul de schimb de carte nu se practică discuții cu cititorii despre cărțile citite, despre cărțile recomandate.
Bibliotecarii nu organizează nici un sondaj pentru a depista interesele cititorilor, nu se educă dragostea față de lectură. Deservirea cititorilor se reduce doar la primirea și eliberarea mecanică a cărților. Colaboratorii bibliotecilor raionale nu promovează și nu propagă operele clasicilor marxizm-leninizmului, literatura social-politică și economică, literatura popular-științifică; se lucrează numai cu literatura artistică.
În deosebi foarte slab se lucrează cu literatura moldovenească („limbă nouă” înventată de sovietici și împusă populației Basarabiei începând cu 1940, după ocuparea acestei vechi provincii românești de către ruși- Al.M.).Lipsesc panourile de propagare a cărții: expoziții de literatură, citate și expresii ale clasicilor marxism-leninizmului, a clasicilor literaturii ruse și mondiale, expoziții fotografice despre succesele poporului sovietic în primele cincinale de după război, albume, recenzii, articole, montaje fotografiece etc.
Este cazul să menționăm, că majoritatea bibliotecilor raionale nu petrec nici o activitate cu publicul, cum ar fi conferințe despre lectură, discuții despre aparițiile editoriale parvenite în fondurile bibliotecilor, citirea unor anumite capitole din cărțile noi apărute etc.(Cărpineni, Baimaclia, Vulcănești, Fălești, Leova, Florești, Drochia și alte bublioteci) (aici scris de mână: actul sovietului de bibliotecari și a activului de cititori).
Numărul cititorilor cuprinși de biblioteci este extrem de mic. Toate aceste lacune au fost posibile din motiv că Comitetul pentru problemele instituțiilor de iluminare culturală n-a ținut în atenția sa educația cadrelor pentru biblioteci, n-au luat sub control sistematic pe șefii bibliotecilor și activitatea bibliotecilor, nu le-au acordat la timp ajutorul metodic.
Organizațiile locale de partid și executivele nu s-au ocupat în deajuns de amenajarea și reparația bibliotecilor, nu s-a făcut o selecție riguroasă a cadrelor pentru biblioteci.
Din vina secțiilor de finanțe a executivelor raionale(Drochia, Fălești, Ocnița, Florești, Comrat etc.) nu au fost completate cu mobiliere și inventarul necesar și din acest motiv o bună parte din mijloacele financiare rezervate pentru biblioteci la sfârșit de an au fost decontate; o bună parte din biblioteci a rămas fără noi achiziții de literatură nouă, iar organele de partid și de stat nu s-au implicat în lichidarea acestor lacune ale secțiilor financiare ale executivelor raionale.
Colectorul(depozitul-Al.M.) pentru biblioteci completează bibliotecile mecanic, fără a ține cont de necesitățile și solicitările bibliotecarilor și cititorilor. Deseori se expediază literatură, fără a se ține cont de specițicul raionului sau profilul bibliotecii. De exemplu, cărți despre construcțiile din beton armat sau literatură de medicină, care este predestinată pentru un public înalt calificat și profesional în condițiile unei biblioteci raionale nu poate fi utilizată.
Șef-adjunct al Glavlitului din RSS Moldovenească Doncev
Tipărit în 2 ex.
Considerăm subiectul neepuizat și din acest motiv, vom mai reveni cu alte documente secrete sovetice, pentru a completa întregul tablou al subiectului nominalizat.
Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Vă prezentăm sesizarea Asociaţiei „Neamul Românesc” adresată Președintelui României, depusă la Administrația Prezidențială, – Departamentul Constituțional Legislativ sub nr. DCL/318/16.02.2021, privind punctul de vedere al asociației despre funcționarea ilegală (conform sesizării A.N.R.) a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. (Redacția)
Excelenței Sale, Domnului Klaus Iohannis, Președintele României, Administrația Prezidențială
Domnule Președinte
Asociația „Neamul Românesc”, prin reprezentantul său legal Vasilică Militaru, în calitate de președinte al Asociației, vă supune atenției prezenta sesizare privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-„E.W.”) în baza exercitării, de către Președintele țării, a funcției de mediere între puterile statului, precum și dintre stat și societate, prevăzută de art. 80 al Constituției. Recent, o instanță a Judecătoriei Sectorului 3 București a condamnat la închisoare un român, pe dl. colonel (rtg.) S.R.I. Vasile I. Zărnescu, pentru publicarea unor articole care conțineau puncte de vedere personale, dar susținute pe baza cercetărilor multor autori occidentali, privind holocaustul, cercetări realizate în ultimele decenii (cf.http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id _inst=301).
Constatăm că instanța a ignorat prevederile art. 29 și 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare, garantată și de prevederile art. 11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în deplin acord cu prevederile art. 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, instituită de O.N.U. în 10 decembrie 1948.
Prin sentința dată, completul de judecată a admis, în mod exclusiv, numai optica directorului I.N.S.H.R. „E.W.”, Alexandru Florian, 2 privind Holocaustul. Anticipăm că, prin această condamnare, Justiția a deschis o cutie a Pandorei, care va determina radicalizarea unui segment al societății românești, alimentat de atitudinea vădit antiromânească a instituțiilor de forță ale Statului român. De pe portalul Judecătoriei, precum și din știrile apărute în multe mass media (de ex., https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-convictionunder-romanias-holocaust-denial-law/), am aflat că persoana „vătămată“, deci inițiatorul sesizării penale, a fost directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România-„Elie Wiesel” (denumit în continuare I.N.S.H.R.-„E.W.”). Se înțelege că tot mai mulți români sunt pasibili să ajungă în pușcărie doar pentru că și-ar exprima public un punct de vedere personal (inclusiv pe pagina personală de socializare) asupra problematicii privind teoria „Holocaustului din România“, așa cum este ea difuzată de I.N.S.H.R.-„E.W.” Analizând pozițiile publice ale I.N.S.H.R.-„E.W.”, se observă că acesta, în mod discreționar, interzice orice opinie despre problematica Holocaustului care este contrară viziunii propriilor angajați și a liderilor comunității evreiești din România. În decursul anilor, directorul Alexandru Florian a implicat Institutul într-o permanentă vânătoare de vrăjitoare.
Ignorând actul mântuitor al iertării și al pocăinței pentru greșelile trecutului, specifice credincioșilor creștini români, I.N.S.H.R.-„E.W.” a cerut imperios condamnarea cinstirii martirilor români din temnițele comuniste, sub pretextul îmbrățișării de către aceștia, în tinerețe, a unor ideologii legionare. În viziunea I.N.S.H.R.-„E.W.”, comemorarea publică (pomenirea creștină) a românilor încarcerați sau uciși în temnițele staliniste, cum ar fi Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și mulți alții, este un act de antisemitism. La fel, Alexandru Florian, în calitatea de director al I.N.S.H.R.-„E.W.”, a cerut demolarea tuturor statuilor, schimbarea denumirii străzilor care purtau numele unor personalități ale Culturii, Spiritualității și Istoriei României, interzicerea emiterii de către Banca Națională a unor efigii aparținând Patriarhilor Țării, scoaterea unor cuvinte din dicționar, ștergerea unor mari evenimente din Istoria Țării și alte asemenea agresiuni axiologice.
La o analiză mai atentă, am constatat că I.N.S.H.R.-„E.W.” funcționează în mod ilegal, chiar de la înființarea lui, iar angajații acestuia, plătiți din bani publici – cărora de la 1 martie 2017 chiar li s-au dublat salariile -, și-au depășit competențele stipulate prin reglementările legale, în detrimentul scopului și obiectivelor inițiale.1. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost înființat fără respectarea legii și, prin urmare, funcționează în mod ilegal. I.N.S.H.R.-„E.W.” a fost înființat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 902/04.05.2005. Activitatea și organizarea I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost completată apoi prin prevederile H.G. nr. 866/23.08.2012, ale H.G. nr. 1066/26.11.2014 și ale H.G. 625/31.08.2016. 3 Toate cele patru Hotărâri de Guvern au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 11, lit. (c) al Legii nr .90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor: „Art. 11. În realizarea atribuțiilor sale, Guvernul îndeplinește următoarele atribuții speciale: […] c) emite Hotărâri pentru organizarea executării legilor”.
H.G. nr. 902/04.05.2005 privind înființarea I.N.S.H.R.-„E.W.” invocă: „În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 5, pct. 16 din H.G. nr. 79/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările ulterioare”. Practic, I.N.S.H.R.-„E.W.” a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern pentru organizarea executării unei alte Hotărâri de Guvern. La înființarea, prin Hotărâri de Guvern, a tuturor celorlalte institute naționale, au fost invocate prevederile unei anumite legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 90 din 26 martie 2001. Numai pentru înființarea I.N.S.H.R.-„E.W.”, Guvernul a emis o Hotărâre „pentru organizarea executării unei Hotărâri de Guvern” și nu pentru „organizarea executării unei Legi”, așa cum prevede explicit Legea nr. 90/2001. Deci, H.G. nr. 902/04.05.2005 a fost emisă în mod ilegal.
2. II.N.S.H.R.-„E.W.”“ își depășește competențele legale, desfășurând activități ample de monitorizare a societății românești – practic, de spionaj cultural – în vederea incriminării unor cetățeni români pe motive de antisemitism. Analizând cu mare atenție toate articolele H.G. privind activitatea I.N.S.H.R.-„E.W.”, nu am identificat nici o referire la vreo atribuție a I.N.S.H.R.-„E.W.”, finanțat din bani publici, privind „Monitorizarea antisemitismului din România”. Articolele 3 și 4 ale H.G. nr. 902/04.05.2005 prezintă în mod explicit obiectul de activitate și atribuțiile I.N.S.H.R.-„E.W.” privind cercetarea științifică și documentarea istorică a „Holocaustului din România“, fără vreo referire la activități de monitorizare a antisemitismului și nici la necesitatea întocmirii vreunui „Raport de monitorizare a antisemitismului“.
Organigrama I.N.S.H.R. „E.W.“ nu prezintă nici un angajat cu funcții de răspundere privind „monitorizarea antisemitismului din România”. Se naște întrebarea legitimă: care angajat plătit din banii publici din cadrul I.N.S.H.R.-„E.W.” și în baza căror prevederi legale desfășoară acest „Proiect în curs” privind „Monitorizarea antisemitismului din România”, prezentat pe pagina online a I.N.S.H.R.-„E.W.”? Urmărirea a vreo 10 milioane de utilizatori facebook din România este o acțiune care necesită foarte mult timp (cf. https://www.inshrew.ro/portfolio-item/raport-antisemitism/).
3. I.N.S.H.R.-„E.W.” publică date extrem de imprecise privind dimensiunea „Holocaustului din România”. Legile speciale din România pedepsesc, cu închisoare de până la 3 ani, „negarea, contestarea sau minimalizarea, în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia“. În baza prevederilor legale pendinte, orice lucrare științifică prin care s-ar aborda exactitatea numărului 4 victimelor holocaustului intră sub incidența legii, autorul/autorii ei suportând pedepsele penale. Conform prevederilor H.G. nr. 902/04.05.2005, I.N.S.H.R.-„E.W.” este un institut cu atribuții de cercetare și documentare științifică privind „Holocaustul din România“, având ca angajați un șef serviciu cercetare științifică, patru cercetători științifici și doi experți. De pe pagina on-line de prezentare a I.N.S.H.R.-„E.W.” descoperim o relativizare prin imprecizie a numărului victimelor „Holocaustului din România”.
Pe pagina intitulată „Holocaustul în România” (cf. https://www.inshrew.ro/holocaustul-in-romania/), dimensiunea „Holocaustului din România” este prezentată astfel: „Numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia, în acest sens, a Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său ar fi fost uciși sau ar fi murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust ar fi pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în partea din nordul Transilvaniei, aflată sub administrarea Ungariei în urma raptului comis prin Dictatul de la Viena, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa”. Urmează o prezentare detaliată a dimensiunilor „Holocaustului din România”.Vă rugăm să identificați – dacă este posibil – rigoarea științifică, specifică unui institut de cercetare, în indicarea următoarelor date privind victimele „Holocaustului din România”: „au murit sau au fost uciși între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucrainieni“;- „au pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în nordul Transilvaniei”; – „aproximativ 132.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, în lunile mai-iunie 1944 din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria”;- „între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria”;- „în regiunea Transnistriei, între 115.000 și 180.000 de evrei locali au fost lichidați”;- „între 45.000 și 60.000 de evrei au fost omorâți în Basarabia și Bucovina de către trupele germane și române în 1941”;- „cel puțin 15.000 de evrei din Regat au fost uciși în progromul de la Iași”.
Vă rugăm să remarcați pretinsa activitate de cercetare științifică, desfășurată timp de 15 ani, a unui „institut“ care prezintă numărul „victimelor Holocaustului” cu marjă de eroare de 100.000 morți (între 280.000 și 380.000), sau de 65.000 morți (între 115.000 și 180.000) sau de 15.000 morți (între 45.000 și 60.000). Cum poate aprecia un procuror sau judecător al României fapta de minimalizare a numărului victimelor holocaustului, pedepsită penal de legile speciale, dacă toate datele considerate oficiale sunt prezentate, în mod exclusiv, de I.N.S.H.R.-„E.W.” – instituție „științifică“ care se vrea credibilă -, prin evaluări ca „aproximativ”, „între” și „cel puțin”?! 5
Domnule Președinte,
Aducem la cunoștința Excelenței voastre faptul că, deși aceste date sunt absolut incerte, fiind relativizate chiar de către I.N.S.H.R.-„E.W.”, totuși România a fost plasată pe locul al doilea drept țara cea mai criminală, după Germania, în privința dimensiunii „Holocaustului”. Astfel, se pronunță sentința acuzatoare: „Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o țară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară, cu cea mai mare implicare”. Abrupt, fără a se prezenta cine este persoana citată, sursa bibliografică, data și contextul afirmației sau documentația explicativă. Am căutat, pe pagina I.N.S.H.R.-„E.W.”, o prezentare a numărului total al victimelor Holocaustului, precum și vreun tabel comparativ, cu indicarea numărului de victime la nivelul fiecărei țări, pentru a stabili „scara masacrelor” din România raportată la ponderea acestora din alte țări.
Normal era ca o acuzație atât de gravă să fie susținută de probe concludente. Nu am găsit nici o astfel de probă. Având în vedere legislația specială în vigoare, prin excelență anti-românească, orice român care ar îndrăzni să comenteze aceste date și afirmații „oficiale“, prezentate de I.N.S.H.R.-„E.W.” ca fiind „certe cu aproximație”, poate fi condamnat oricând la închisoare pentru negarea sau minimalizarea „Holocaustului”. Practic, orice demers de cercetare sau de abordare a temei „Holocaustului din România”, în afara viziunii proprii a I.N.S.H.R.-„E.W.” și fără acordul expres al „institutului”, poate să fie taxat drept infracțiune de către unii magistrați ignoranți. Căci trebuie să admitem ca o axiomă că, dacă înainte de 1989 nu s-a vorbit și nu sa scris nimic despre holocaust, în schimb, după 1990, s-a prezentat numai punctul de vedere al comunității evreiești, absolut părtinitor, referitor la holocaust. Ca atare, opinia publică, în genere, și funcționarii statului – îndeosebi magistrații, implicați în gestionarea legilor pendinte – sunt afectați de o ignoranță funciară privind problematica holocaustului.
4.I.N.S.H.R.-„E.W.” s-a erijat în acuzatorul public al Academiei Române. În susținerea celor afirmate anterior, proba adusă este cuvântul rostit de directorul Alexandru Florian în aula Academiei Române, în data de 26 noiembrie 2020, intitulat „Mesajul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel» către Academia Română”. În locul prezentării unor ultime descoperiri deosebite, ca urmare a activității de cercetare și documentare a specialiștilor holocaustiști din cadrul I.N.S.H.R.-„E.W.”, directorul institutului a prezentat un „Raport de monitorizare a activității Academiei Române”. Acesta s-a prezentat, în fața academicienilor români, numai cu o trecere în revistă a acțiunilor academicienilor, din ultimii 15 ani, considerate ca fiind antisemite și de negare a holocaustului: „Avem în vedere manifestări publice ale unor membri sau membri corespondenți ai Academiei, directori sau cercetători din institutele păstorite de acest for cultural“.
5. I.N.S.H.R. „E.W.“ dovedește superficialitate în studierea problemei victimelor „Holocaustului”. Pe pagina veche a Institutului, la capitolul intitulat „Proiecte în desfășurare – Înregistrarea numelui victimelor Holocaustului din România“, cele mai consistente liste – „Lista deportați evrei”, „Lista evrei muncă obligatorie” și „Lista orfani evrei” – conțin niște tabele cu nume, având majoritatea rubricilor necompletate și fără o numerotare a acestora, din care să se înțeleagă actualizarea numărului persoanelor descoperite și data identificării acestora. Ultima actualizare a pdf-urilor este din anul 2015 – deci de 5 ani nimeni nu a mai actualizat nici o listă, nimeni nu depus nici un fel de activitate pentru salariul primit. Celelalte liste, din totalul de 13 prezentate ca „Proiect în desfășurare”, conțin între 9 și 371 nume. Este evident că proiectul a fost abandonat, dar a figurat ca activitate efectuată, pentru care „institutul”a fost plătit (cf. http://www.inshrew.ro/ro/proiecte/proiecte-in-desfasurare/memoria-publica-a-holocaustului/123- memoria-publica-a-holocaustului.html).
6. La I.N.S.H.R.-„E.W.” , accesul la informațiile privind „Holocaustul” se plătește cash. Pe pagina intitulată „Revista I.N.S.H.R.-« E.W. »”, toate articolele sunt prezentate în limba engleză. Practic, revista „Holocaust – studii și cercetări” este anuarul I.N.S.H.R.-„E.W.”, un institut plătit din banii contribuabililor români. Românul preocupat să afle ultimele noutăți privind cercetările Holocaustului este obligat să cunoască limba engleză și să plătească 3 euro pentru descărcarea fiecărui articol de pe net (cf. http://www.inshr-ew.ro/category/publicatii/revista/).
7. Românul care vrea să studieze „Holocaustul” poate consulta documentația numai fizic, la sediul institutului. Remarcăm incoerența datelor privind numărul publicațiilor deținute de Biblioteca I.N.S.H.R.-„E.W.”, număr care oscilează de la 2.000, la 3.499 până la 4.500. Pe prima pagină de prezentare este prezentată Biblioteca Institutului cu specificația: „Peste 4.500 de volume, cărți și periodice, care pot fi consultate fizic la sediul institutului nostru. Lista lor poate fi consultată online”. Accesând următoarea pagină, intitulată „Biblioteca”, se menționează: „Peste 2.000 de volume, cărți și publicații. Acestea pot fi consultate fizic la sediul institutului” (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/). Lista articolelor conține numai 3.499 înregistrări, nici 4.500 și nici 2.000, majoritatea având autori străini și fiind scrise în limba engleză sau franceză (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/lista).
Studierea sau abordarea subiectului „Holocaustului din România„ este un subiect tabu, destinat exclusiv unor „aleși”, care poate deveni un pericol pentru orice cercetător „ne-evreu”, în condițiile în care inclusiv unii academicieni ai României au fost acuzați, în mod public, de negarea sau minimalizarea Holocaustului în lucrările lor. Cea mai recentă acuzație de „minimalizare a Holocaustului” i s-a adus chiar președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop! (cf. https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nia-e-singura- %C8%9Bar%C4%83-din-ue-unde-un-pre%C8%99edinte-al-academieipromoveaz%C4%83-minimalizarea-holocaustului-interviu-cu-%C8%99efulinstitutului-wiesel/30769506.html; https://uzp.org.ro/36302/ioan-aurel-pop-acuzat-de-alexandru-florian-ca-aminimalizat-ororile-holocaustului-in-romania/;https://romanialibera.ro/politica/presedintele-academiei-romane-desprescandalul-privind-holocaustul-828984; În concluzie, studierea „Holocaustului din România” a devenit apanajul exclusiv al angajaților institutului dirijat de Alexandru Florian, I.N.S.H.R.-„E.W.”, care este o platformă de denigrare a României prin utilizarea unor date și texte arbitrare, lipsite de orice bază științifică, statistică și documentară.
Această concluzie întărește pericolul adâncirii faliei dintre „evrei” și „neevrei”, creată în mod artificial de politicienii români prin prevederile neinspirate din legile speciale. Reamintim că această segregare a societății românești a fost creată de Parlamentul României și validată de Excelența voastră, Președintele României, prin adoptarea și, respectiv, prin promulgarea Legii nr. 217/2015 și a Legii nr. 157/2018, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.
Aceste legi speciale au cauzat împărțirea populației României în două categorii distincte și absolut inegale: „evrei” (circa 5.200, înregistrați la ultimul recensământ) și „ne-evrei” (circa 20 de milioane). La momentul oportun, v-am prevenit asupra caracterului xenofob și discriminatoriu al unei asemenea segregări extremiste, de tip rasist, între semiți („poporul ales” al evreilor, de circa 20 de milioane în toată lumea) și ne-semiți (toate celelate popoare de pe Planetă, însumând circa 7 miliarde de persoane). Nu am identificat nici o măsură legală de corectare a acestor legi antiromânești arbitrare, nerealiste, care nu reflectă existența antisemitismului în România și, nicidecum, riscul creșterii acestui fenomen, așa cum se întâmplă îu Occidentul democratic. Or, tocmai prin promulgarea acestor legi se creează contextul apariției antisemitismului în țara noastră. Vă rugăm să identificați și să dispuneți toate măsurile pentru intrarea în legalitate a I.N.S.H.R.-„E.W.”. În caz contrar, vă rugăm să dispuneți desființarea acestui institut ilegal și crearea unui alt Institut cu reprezentare națională, inclusiv cu specialiști români, pentru echidistanța cercetărilor.
De asemenea, vă rugăm să dispuneți identificarea soluțiilor eficiente și competente pentru intensificarea cercetărilor privind stabilirea exactă a dimensiunilor „Holocaustului din România„, 8 pe care I.N.S.H.R.-„E.W.” nu a reușit să o demonstreze pînă acum – dovedindu-și ineficiența. Poporul român are nevoie de publicarea urgentă a unor date precise, probate și argumentate științific, inclusiv cu documente de arhivă. Constituie un act de crimă națională, culpabilizarea nedreaptă și perpetuă a întregului popor român pentru comiterea vreunui holocaust. Catalogarea țării, în integralitatea ei, ca a doua țară criminală la nivel mondial, este o declarație de război la adresa României. După 15 ani de huzur pe banii publici, I.N.S.H.R.-„E.W.” plasează Holocaustul din România sub spectrul acelorași ambiguități fomulate în Parlamentul României, încă din anul 2002, de academicianul Răzvan Theodorescu: „În România nu a avut loc un Holocaust, dar România, prin Guvernul Antonescu a participat la Holocaust”. Asociația Neamul Românesc își dorește descoperirea și prezentarea adevărului istoric privind „Holocaustul din România”, care ar produce o conciliere între evreii reprezentați de I.N.S.H.R.-„E.W.”și români.
Cu deosebită considerație,Vasilică Militaru, ing. dipl. și licențiat în teologiePreședintele Asociației Neamul Românesc,
A R H I V U S 
